rulururu

post Romanian dream!

November 3rd, 2009

Filed under: asa da!, me likes, wishbox, Uncategorized — Bogdan @ 7:49 pm

Dupa cum v-ati dat seama, in ultima vreme timpul a fost cam scurt la mine si nu m-a lasat sa mai fac mare lucru pe aici. Dar am eu ac de cojocul vostru :D Va dau de citit si de privit.

Daca nu le-ati remarcat in blogroll va prezint eu un pic ce si cum:
1. Intai luati si cititi versiunea scurta a Mongolezului aici. Daca v-a facut sa ridicati din spranceana intrati si cititi aici cum a pornit sa se implineasca visul lui Mihai. Si apoi intrati pe site-ul mongolezului aici. Credeti-ma pe cuvant, aveti lectura pentru cateva saptamani in care nu o sa va plictisiti, chiar daca e deja incheiata calatoria.

2. Presedintele meu a facut ceva greu de imaginat in Romania: si-a luat anul sabatic, si-a inchiriat o casuta pe o plaja in Tailanda si o sa ne ucida pe noi de acolo in orele in care suntem la munca.

Nu m-ar mira ca in anii urmatori cand intrebi un copil ce vrea sa se faca atunci cand va creste mare sa-ti spuna “eu vreau sa ma fac Brad Florescu” sau “eu vreau sa ma fac Mihai Barbu“. Si tare m-ar bucura asta!

post I is a BIKER!!!

April 3rd, 2009

Filed under: me, me likes, wishbox, aventuri in Romania, Uncategorized — Bogdan @ 11:17 am

Iaca motivul pentru care activitatea mea pe aici a fost aproape inexistenta in ultima luna:

dovada-permis.JPG

Mi-am dorit extrem de mult permisul pentru categoria A, de ani de zile suspind cand vad motociclete. Anul trecut eu si Geo ne-am hotarat sa facem scoala pentru categoria A. Am facut-o, am luat sala (din a doua incercare :D ) si pe 4 decembrie eram programat sa dau poligonul. Numai ca domnii politisti au sistat examinarile din poligon de la 15 noiembrie 2008 pana la 1 aprilie 2009. Asa ca am asteptat aproape jumatate de an sa pot da poligonul. In sfarsit, ieri am reusit sa-l dau. Cum sade bine in aste cazuri am avut o gramada de emotii pentru ca pe ploaie nu se da, ori ieri a ploua de la 8 dimineata pana la ora 13. Eram convins ca iarasi ma amana…

Gata, n-o mai lungesc! AM LUAT PERMISUUUUUUUUUUUUUUUU !!!!!! :D

post sa cresc mic…

November 1st, 2007

Filed under: wishbox — Bogdan @ 8:11 am

child.JPG

Stateam in fata firmei la o tigare, pitit de ploaie. In masina parcata in fata o pustoaica de vreo 2-3 ani, simpatica foc, cu mamica. Pustoaica se uita la mine si ca sa-i distrag atentia de la fumat am inceput sa scot limba si sa ma stramb la ea. A inceput sa se tavaleasca de ras in masina si a incercat sa ma arate mamei. Dupa multe insistente mamica s-a uitat la mine un pic jenata si a intors repede privirea.De ce copiii sunt atat de dezinhibati si noi, adultii suntem atat de jenati de gesturile simple? Asa mi-am adus aminte de chestia urmatoare pe care am primit-o pe mail:

“DEMISIE OFICIALA
 

Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul  lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire  de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce  stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu  stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi,

droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor  de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam  fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de  familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu:  vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui  Dumnezeu. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC! “

ruldrurd
© Bogdan’s blog , Web Design by Laurentiu Piron
Entries (RSS) and Comments (RSS)