Am un obicei tare prost si anume sa scriu tare rar pe aici… Imi pare rau, poate o sa repar asta.
A trecut ceva vreme de la “swiss day one“, asa ca iata continuarea:
A doua zi Cosmin ne-a dat cheile de la masina, ne-a aratat o harta si ne-a zis: “uite asta ar fi un orasel frumos de vizitat: Montreux“. Asa ca ne-am urcat in masina si hai la drum.
Montreux e un oras de vis:

Pe maulul lacului era un lant continuu de flori (reamintesc, eram pe 16 februarie).

Am dat peste inscriptia asta:

si cineva ne-a lamurit ca aici a fost compus melodia “Smoke on the water” a celor de la Deep Purple in 1971. Deep Purple erau in Montreux cand cazinou-ul a luat foc, ei vazand toata scena de peste lac, din hotel. (istoria pe larg e aici).
Putini stiu faptul ca Freddie Mercury si-a trait in Montreux ultimele luni din viata, spunand “If you want to find peace, go to Montreux” (noi n-am stiut). A gasit orasul unde oamenii nu il agasau pe strada, desi toata lumea stia foarte bine cine este. Nu-i cereau autografe, nu-l intrebau daca are SIDA sau daca e gay. Se pare ca Montreux-ul l-a iubit pe Freddie fel de mult cum acesta a iubit orasul, pentru ca pe malul lacului Geneva i-a fost ridicata o statuie care priveste spre lacul care i-a placut atat de mult.

Ne-am plimbat o zi intreaga pe malul lacului fara sa putem sa ne plictisim sau sa obosim. Apoi am vazut in capatul celalalt al orasului un castel.

Chillon se cheama si parerea mea e ca e cel putin egal cu Bran-ul nostru, cu care ne mandrim atat de mult. La poarta castelului o chinezoaica tocmai prelua un grup mare de turisti sa le faca turul castelului insa pe noi ne-a informat ca nu se mai poate intra in castel, grupul avea programare. Era ora 4 si 10 si se putea vizita doar pana la 4. Am incercat sa o convingem, in zadar. I-am explicat ca suntem din Romania si nu o sa mai ajungem curand pe acolo, nimic. Cand a plecat chinezoiaca-cea-rea, a venit la noi un alt tip si ne-a spus conspirativ “nu o intereseaza decat banii, si cum e trecut de ora 4 nu va mai poate da bilete. Dar asteptati 2 minute sa plece cu grupul si va las eu sa intrati si nici nu trebuie sa platiti daca vreti atat de mult sa vizitati castelul. Aveti grija insa sa nu va vada!”. Am ramas fara cuvinte.
Am facut cum ne-a spus “the nice guy” si am luat-o haihui prin castel, mereu fugind prin diverse cotloane sa nu ne intalnim cu chinezoaica-cea-rea.

Ce sa mai zic, a fost o zi superba, un oras care iti unge sufletul si de unde nu ai mai vrea sa pleci.
Va urma, “swiss day three” 